baner-1

Biserica evanghelică fortificată Bunești

Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
 

Comunitatea medievală a fost dominată de către o familie grevială până imediat după mijlocul secolului al XV-lea. Biserica s-a construit ca o bazilică cu trei nave. A fost apoi refăcută în stil gotic, mai întâi corul poligonal şi sacristia, apoi cu o singură navă, ritmată de contraforturi în trepte. Bolţile, bine păstrate, uniformizate, au fost sprijinite pe ogive din cărămidă, fapt ce le şi datează la finalul artei şi arhitecturii gotice. Sunt de genul celor care redau o plasă, fără să pornească din console marcate sau să se înnoade în chei de boltă.

Turnul de pe vest a fost adăugat la finalul construcţiei. A fost ambalat odată cu supraînălţarea navei şi dotat cu maşiculi identici ca acolo. Refacerea sa la 1847, i-a schimbat aspectul medieval din partea sa superioară, dar posibil să fi conservat măcar structura generală a ferestrelor geminate. O inscripţie de pe arcul triumfal indică faptul că un final de şantier a fost marcat în 1519. Pictarea interioară, de foarte bună calitate, a cărei urme de disting pe pereţii nerestauraţi, datează dinaintea fazei de început de secol XVI. Nu este foarte clar dacă tot atunci s-au produs supraînălţările pe două nivele, care au dotat atât corul, uşor ieşit în rezalit, cât şi nava, cu galerii, ferestre şi maşiculi de tragere pe arce (nava) sprijinite pe vechile contraforturi. Sacristia a fost lăsat la nivelul ei iniţial. Este chiar posibil ca ele să fie marcate de anul 1548, care a fost observat tot în zona altarului. Oricum, cel puţin lemnul galeriilor a fost marcat de o inscripţie de meşter (Johann Rössler), din anul 1680. Lucrările de la acoperiş, consemnate la 1804, au modificat şi ele formele iniţiale, pregătite pentru apărare.

La interior, tribuna a fost complet refăcută ori montată în 1775, iar o a doua, pe nord, a fost datată la 1808. Pictura veche a panourilor de lemn transpare prin straturile noi de vopsea. Alte componente de mobilier au apărut în aceleaşi secole. Cristelniţa din piatră poartă o inscripţie de Renaştere târzie (sec. XVII). Probabil într-unul din aceste şantiere, vechile ferestre gotice au dispărut în favoarea altora, mult mai simple, cu închideri semicirculare şi ancadramente aparente, din stuc. Tot în secolele menţionate au apărut şi pridvoare în dreptul intrărilor, dar şi tiranţi metalici pentru consolidarea vechilor zidării.

Dispune de o curtină neregulat-poligonală, la care regăsim întregul arsenal de componente de apărare, ale unei biserici fortificate: contraforturi, turnuri la toate punctele cardinale, la care se adaugă, în sud-vest o instalaţie de intrare, complicată odată cu apariţia celei de-a două incinte, ample, cu aspect romboidal, din care un vârf ascuţit este împins către est. Aceasta din urmă a fost neglijentă, fără elemente de flancare şi s-a degradat semnificativ.

Toate turnurile sunt pe baze pătrate, însă inegale ca dimensiuni. Toate am câte trei-patru nivele. Soluţii de acoperire de astăzi sunt toate în pupitru. Cel mai important este cel de la nord-vest, urmat, în ordine descrescătoare, de turnurile de sud, nord şi est. În acelaşi turn de nord-vest s-a locuit odinioară. Pe frontonul său exterior s-a mai păstrat un rest de decor, într-un medalion circular, amintind de construcţie, de o refacere ori un orgolios organizator al acestora, din fruntea comunităţii locale. Unele tipuri de orificii de tragere, în formă de gaură de broască întoarsă, aparţin categoric primelor timpuri de fortificare. Turnul de poartă nu este acum carosabil, ci prezentă un culoar dreptunghiular, cu scări, în interiorul căruia se pot greu distinge porţi succesive. Este înzestrat şi el cu ferestre de tragere, iar pe frontonul porţii propriu-zise, două aranjamente pot fi bănuite că au servit odinioară ridicării unui pod mobil, pus peste un şanţ. În zona cornişei acoperişului şi el refăcut în vremuri târzii, alte detalii ar putea ascunde şi funcţionarea unei herse. Materialul de construcţie al curtinelor, acolo unde se lasă văzut printre tencuielile căzute, lasă loc la interpretarea unor reparaţii sau subfaze care le-au afectat. Se distinge peste tot umărul drumului de strajă, ascuns însă neinspirat prin acoperişuri simple şi ample, care nu mai nimic cu formele vechi. La fel de bine se observă ferestrele înguste pentru trageri cu armament individual de foc.

2035 Total Vizualizări 1 Astăzi
Back to Top