baner-1

Castelul Sükösd-Bethlen (Racoșu de Jos)

Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
 

Amplasat acum la întretăierea a două străzi ale localităţii, castelul se remarcă prin ţinuta-i încă impunătoare, specifică arhitecturii Renaşterii târzii. Descrie o planimetrie dreptunghiulară, cu laturile lungi pe sud şi pe nord, la colţuri cu turnuri circulare. Intrarea a fost fixată la mijlocul laturii de sud, sub protecţia unui turn rectangular ce domină cu înălţimea sa tot complexul. Turnurile circulare din stânga şi dreapta intrării au fost dublate de bastioane cu aspect romboidal, cu un ax împins mult către exterior, acum mult mai joase decât celelalte componente. Interioarele mai păstrează urme ale vechilor decoraţii (console de bolţi, fragmente de la profilaturi din piatră şi stucaturi, ferestre din lemn cu trăsături renascentiste şi picturi al secco). Impresionată este amenajarea coşului de bucătărie care ocupă întregul interior şi acoperiş al turnului rotund, de sud-vest.

Complexul care ni s-a transmis până astăzi a pornit dintr-o veche curte nobiliară, ale căror ruine se mai păstrează, la nivel de fundaţii, în partea de vest a curţii. Apoi, totul a fost complet reconstruit în vremea lui Gheorghe Sükösd, aşa cum ne spune o inscripţie consemnată în secolul al XIX-lea: Soli deo gloria Extui fecit ex fundamento Georgius Sükösd A.D. 1624. 9 maj. După ce familia Sükösd s-a stins, castelul a trecut prin danie princiară la Petru Budai (1660). Ulterior, ajunge la Samuel Bethlen, cel care îi adaugă turnul de deasupra porţii şi care îşi lasă numele pe lespedea prinsă pe faţada sudică a turnului de poartă: COMES SAMUEL DE BETHLEN COMES COMITATVS DE KUKULLO, AC SEDIS SICULICALIS MARUS CAPITANEUS UTROBIQUE SUPREMUS. 1700”. După ce în anii 1848-1849 castelul a ars în mare măsură, a ajuns la contele Samuel Ferenc Teleki (1873), de la al cărui fiu a fost cumpărat de comunitatea din Racoş (1903). Ca urmare, domeniul cu parcul a fost parcelat, iar casele sătenilor s-au extins până aproape de zidurile castelului. De atunci, destinaţiile sale au fost mereu improprii (adăpostind un sediu de CAP, grajduri, un depozit de grâne, o staţie de pompieri), iar cutremurul din 1977 i-au accentuat şi mai mult degradarea. În anii `90 au demarat lucrări de restaurare, însă acestea nu au fost duse până la capăt.

1387 Total Vizualizări 2 Astăzi
Back to Top