baner-1

Biserica evanghelică și incinta fortificată Rupea

Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
 

Monumentul, aflat în partea nord-estică a pieţei oraşului, este astăzi parţial ascuns de clădiri contemporane. În perioada catolică, se ştie că avea hramul Sf. Iacob, însă menţiunile documentare directe mai vechi lipsesc. Judecând însă după vechimea cetăţii şi importanţa locului pentru întregul scaun, biserica trebuie să fi fost întemeiată cel puţin la începutul veacului al XIV-lea. Acum, se prezintă ca un edificiu sub formă de sală, cu un cor închis poligonal, având o sacristie rectangulară la nord. Toate portalurile vechi, de la intrările de sud şi vest ale navei şi de la sacristie, şi tabernacolul nişă din cor ori ferestrele, sunt de factură gotică. Aceste caracteristici arhitectonice o datează larg în secolul al XV-lea. Nava a avut şi bolţi gotice, dar ele au fost demolate în jurul anului 1665, pentru ca ulterior să fie dotată un tavan din lemn, casetat (1713). Situaţia din cor este ceva mai complicată, pentru că acolo s-au păstrat consolele de sprijin pentru ogivele bolţii, iar tencuielile târzii ascund încă elemente vechi. Pe de altă parte, reţeaua ogivală, pornită din aceleaşi tipuri de console, s-a conservat în mod neaşteptat la interiorul sacristiei. Pictura medievală a început să iasă la iveală încă din perioada interbelică, dar decaparea ei se lasă încă aşteptată. Din ea avem la vedere acum o scenă cu mai multe personaje, care domină întreaga înălţime a peretelui. Sondaje recente au relevat existenţa altor mari suprafeţe pictate cu fresce, care aşteaptă să fie aduse la lumină. Pe această pictură vor fi existat şi alte intervenţii, dintre care este cunoscută cea cu blazonul breslei pantofarilor, reluat în două variante (ultima datată în 1802).

Din zestrea veche a bisericii s-au mai păstrat şi alte frânturi ori amintiri. De pildă, o lespede funerară conservată în sacristie (Emerentia Weyrauch, †1631), care sugerează posibilitatea existenţei unei necropole a juzilor scăunali şi a altor notabilităţi locale, covoare orientale şi diferite piese de mobilier din lemn. Colecţia celor 17 covoare orientale a fost în întregime transferată la Biserica Neagră din Braşov, la fel cum s-a întâmplat şi cu orga, recent restaurată şi repusă în funcţiune. Cea din biserică provine din Drăuşeni. Dintre stranele rămase pe loc, cea mai veche provine din anul 1609; altele poartă anii 1631, 1732, 1773-1777. Altarul se datează la 1709 şi are caracteristici baroce. Decoraţia de lemn a amvonului a fost finalizată la 1726-1727, iar tribunele din 1801.

O clopotniţă trebuie să fi existat încă din vremuri medievale la acest edificiu, din moment ce se cunoaşte că biserica a deţinut un clopot turnat în 1488. În vremuri mai noi, funcţia respectivă s-a transferat către un turn lateral, de factură barocă, ridicat pe incintă în anul 1782. Despre curtina din jurul bisericii se poate spune doar că a servit protecţiei cimitirului, înainte ca dispoziţiile administraţiei habsburgice din secolul al XVIII-lea să oblige scoaterea sa din perimetrul locuit. Existenţa unor elemente de fortificare este destul de puţin probabilă, având în vedere vecinătatea cetăţii şi adăpostul pe care îl asigura locuitorilor.

3826 Total Vizualizări 2 Astăzi
Back to Top