baner-1

Biserica evanghelică fortificată Mercheașa

Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
 

Fiecare comunitate a ales un alt apelativ, care pare a trimite către o parte din vechea sa istorie. Dacă saşii i-au spus „Streitfort”, s-au gândit probabil la o formă de apărare. Ungurii au accentuat valenţa de târg, prin „Mirkvásár”. Românii au inventat o formă feminină, de-a dreptul nostimă.

În centrul localităţii s-a derulat în jurul complexului bisericii evanghelice. Istoria ei a început să se deruleze deja din secolul al XIII-lea. Este sigur că s-a construit o bazilică cu trei nave, a căror amintire este conservată doar de către nava centrală, rămasă în picioare după serioase şi drastice transformări. Noul altar, poligonal, este sigur gotic. Două inscripţii din prima jumătate a secolului al XVII-lea (1517, 1541), trimit către şantierele de edificare. Nu se ştie însă dacă el nu a fost repede transformat, în clipa în care s-a stabilit transformarea bisericii într-un adevărat bloc de fortificaţie. Oricum aproape nimic bine vizibil nu se mai păstrează din podoabele medievale ale lăcaşului. Sacristia conservă, în mod sigur, elemente din vechea zestre medievală.

Deşi renovată pe la 1621-1623, biserica a fost arsă cu prilejul pustiirilor turco-tătare din anul 1658. Mobilierul, cu strane şi tribune, este datat cu inscripţii din anul 1788. Turnul clopotniţă actual a apărut doar în preajma jumătăţii secolului al XIX-lea.

Incinta din jurul bisericii a fost proiectată într-o formă de o simplitate clasică, respectiv un dreptunghi prevăzut cu turnuri de colţ. Singurul în întregime conservat, aflat la sud-est şi amintirea celui opus, dar de înţeles că instalarea s-a realizat prin retezarea colţurilor de curtină. Aproape întreaga jumătate de vest a vechii cetăţi bisericieşti a fost demolată ori parţial înglobată cu prilejul construirii unor corpuri de casă parohială şi şcoală confesională. Aspectul clădirii de colţ, dotate cu contraforturi, atrage luarea aminte prin zestrea sa de contraforturi în trepte, deloc potrivite unei construcţii foarte noi. În acelaşi sector a existat poarta de acces. Cea de astăzi, bine întărită cu benzi din fier, datează din secolul al XVII-lea. În sectoarele conservate, pe înălţimile destul de modeste (6-7 m) se pot contempla două şiruri de guri de tragere, la care s-a ajuns cu drumuri de strajă supraetajate. Cele superioare au o bună proiecţie la exterior, dovedind supraînălţarea zidurilor într-o etapă târzie. O a doua curtină, cu o singură latură vizibilă, a fost amenajată în forma unui triunghi alipit laturii de sud. Comunicaţiile acesteia au fost amplasate tot în sectorul unde s-a intervenit cu clădiri noi.

817 Total Vizualizări 4 Astăzi
Back to Top